Uniunea Sovietică nu este Rusia (I)
Un gânditor rus ca remediu contra sovietolatriei și rusofobiei
De-a lungul ultimilor ani deseori am făcut trimitere în articolele mele, pe care le scriu deopotrivă în română și în rusă, dar și în luările mele de cuvânt, la numele unuia dintre cei mai de seamă gânditori creștini ruși ai secolului trecut, Ivan Ilyin (1883-1954), care și-a scris opera filozofică, juridică, politică și publicistică în exil. În mod special am apelat la faimosul său articol „Uniunea Sovietică nu este Rusia” (1947). Asta pentru a aminti rușilor din Rusia, dar și din Republica Moldova, despre nevoia de a face o distincție netă între Rusia și experimentul bolșevic, ce a durat 74 de ani, având consecințe devastatoare în primul rând pentru poporul rus, care a plătit cu viețile a zeci de milioane de noi mucenici, cu alte zeci de milioane de deportați și obligați la munci forțate, dar mai ales a suferit o prigoană religioasă de o amploare nemaiîntâlnită în istorie. Vindecarea de virusul comunismului sovietic reprezintă o necesitate de o importanță ce depășește chestiuni de oportunitate politică. Este vorba de nevoia de revenire la originile metafizice ale acestui neam, de asumarea dureroasă a traumei istorice de dimensiuni metapolitice și metaistorice ce a fracturat devenirea în timp și împlinirea destinului rușilor. Și atâta timp cât în mentalul colectiv din Rusia și din țările ex-sovietice cu importante minorități rusofone se va menține confuzia între Rusia profundă, cea adevărată, și simulacrul ei - URSS, calea spre întremarea duhovnicească va fi dibuită cu greu. Atâta timp cât lovitura de stat din 1917 nu va fi înțeleasă de cele mai largi pături sociale ca o conspirație a unor complotiști demonizați, atâta timp cât nu se va recunoaște de la cele mai înalte tribune că a fost vorba de fapt de o acțiune subversivă pusă la cale dinafară, viitorul va rămâne minat de distorsiuni și rătăciri de o gravitate uriașă. Iar o lectură corectă a trecutului sovietic nu poate fi făcută din perspectiva liberalismului, fratele geamăn al comunismului, ambele ideologii totalitare și materialiste fiind deopotrivă niște bastarzi ciumați ai Modernității. Singura abordare care poate să limpezească optica lumii ruse asupra comunismului sovietic este cea axată pe Tradiție și Ortodoxie, adică viziunea conservatoare, patriotică, spiritualistă, organică, holistică. În ultimii ani Rusia face pași hotărâți anume în această direcție. Întreaga lume vede în ea bastionul valorilor conservatoare, tradiționale, religioase. Și totuși, mai persistă încă multe rătăciri și prejudecăți atât la nivelul elitelor, cât și al maselor. Anume aici le vine în ajutor un Ivan Ilyin, acest spirit profetic de o forță și expresivitate aparte, care face cinste acestui neam. Citindu-l pe Ilyin, descoperi cu bucurie că acesta e de aceeași stofă și de același calibru cu contemporanii săi români Nichifor Cranic, Nae Ionescu sau publicistul redutabil în epocă, marele teolog ortodox Dumitru Stăniloae. Pentru popoarele din spațiul ex-comunist (atât din fosta URSS, cât și din fostul lagăr socialist) lectura unor texte ca cel care apare acum pentru prima oară în limba română, este la fel de importantă. Și asta deoarece, din cauza suferințelor pe care le-am îndurat în perioadă comunistă și întrucât acest blestem istoric s-a revărsat asupra noastră dinspre spațiul care era cunoscut în istorie ca fiind Rusia, în mentalul colectiv al popoarelor subjugate de acel regim URSS este una cu Rusia. Astfel, în accepția comună a românilor, ungurilor, polonezilor, cehilor, balticilor etc. urgia comunistă s-a abătut peste noi din cauza rușilor, văzuți ca purtători ai bolșevismului, ai experimentului de coșmar care a produs un dezastru apocaliptic în zona noastră. Așadar, simplul fapt că geografic URSS coincidea cu Rusia a alimentat această confuzie din plin. În limbajul comun, până în ziua de azi, atunci când cineva își amintește de acele vremuri de tristă pomină, zice: ”Păi, rușii ne-au adus comunismul, rușii ne-au schingiuit neamul”. De cele mai multe ori uităm că prima victimă a comunismului a fost chiar Rusia, care a plătit din plin tributul său de sânge, umplând cerul cu martiri, și doar la distanța câtorva ani sau decenii aceeași soartă au îndurat-o și alte popoare peste care s-a rostogolit molima bolșevică. Această confuzie este alimentată din plin de adversarii geopolitici ai Rusiei, care profită de traumele istorice ale popoarelor din zona noastră pentru a ne utiliza în orb și în detrimentul intereselor noastre naționale contra Rusiei de azi, care nu mai este demult URSS-ul de altă dată. De aici și eurolatria caricaturală, pliată perfect pe rusofobia bine întreținută de rețelele de influență globale prin intermediul ONG-urilor producătoare de ”experți independenți” și analiști de serviciu, ca și prin intermediul structurilor mass-media conectate la aceleași surse de finanțare și de spălare a creierilor. Iată de ce e nevoie urgentă de publicarea și în română a unor texte ca cel care urmează. Efortul de dezintoxicare ideologică este unul anevoios, tocmai de aceea necesită multă perseverență și fermitate în depășirea inerției de gândire și în înfruntarea pseudoelitelor de sorginte sorosistă, cantonate într-un discurs anticomunist steril și în propovăduirea religiei globalismului, a integrării europene și a ”corectitudinii politice” cu toate perversitățile ei de ordin intelectual și moral. Îi aduc mulțumiri bunului meu prieten Cristi Pantelimon, care mi-a sugerat să traduc acest text. Iurie RoșcaIvan Ilyin
Uniunea Sovietică nu este Rusia
- Despre patriotismul sovietic
