Articole de Magda Bistriceanu Simian

Trenul

11 ianuarie 2015 16:28

În fiecare dimineață ajung la gară înainte de șapte, când încă nu e nimeni. Se așază pe singura bancă de pe singurul peron. Stau acolo cam o oră, fără să se uite la ceas, câteva minute mai puțin sau mai mult, în funcție de frig și de ploaie. Pleacă de fiecare dată mai chirciți și cu ochii mai pustii. De foarte mulți ani au coborât din tren, el și maică-sa. Să fi avut vreo șase ani atunci, nu mai mult. Mama era tânără și zveltă. Nu mai știe cum de ...

Fermoarul

28 noiembrie 2014 08:44

În fiecare seară, la şapte şi trei minute, se urcă în trenul personal, la clasa a doua. Timp de patruzeci şi cinci de minute, cât durează călătoria, nu ridică nici ochii nici mâinile din poală. Ţine pumnii strânşi, încercând să ascundă unghiile tăiate din carne şi cu pete albicioase. Mereu, iarnă sau vară, poartă aceleaşi haine: fustă gri şi pulover negru pe gât. Părul şters, de o culoare inexistentă, îi acoperă jumătate din faţă. Coboară din tren şi se ...

Contraste

13 noiembrie 2014 08:26

Mama este femeia cu păr alb și ochi stinși care veghează trecerea zilelor din fotoliul roșu de lângă fereastră. Au cumpărat fotoliul în urmă cu mulți ani, pe vremea când ea încă mai râdea câteodată iar casa era plină de cactuși: mari, mici, rotunzi, alungiți, serioși, timizi, grași, slabi, cu țepi care înțepau, cu țepi care gâdilau și chiar cu țepi care transmiteau boli misterioase și nevindecabile, ca dragostea sau moartea. Mamei îi plăcuseră dintotdeauna ...

Eu nu sunt feministă

25 octombrie 2014 17:55

Eu nu sunt feministă. Sunt femeie, vârstă de început de deșteptare (adică undeva pe la mijloc), heterosexuală, mamă și îngrijitoare de copii, muncitoare pe cont propriu cu normă dublă (în casă și în afara casei) și salariu simplu (în afara casei). Dar nu sunt feministă și o să vă explic de ce. Un timp destul de îndelungat am lucrat alături de salariate și patroni ai sexului. Nu am fost chiar pe foaia lor de plată, dar să zicem că eu eram veriga de legătură ...

Amintiri cu cireşe

11 septembrie 2014 04:28

Duminică, dis de dimineaţă, într-un sat lângă mare, umblu fără grabă, nici ţintă. Mă întorc de la piaţă, cu o pungă de plastic cu două cepe, jumătate de kilogram de mazăre şi unul de cireşe. Le-am cumpărat de la o ţărancă cu vorba iute şi ochii leneşi, lăfăită între coşuri sufocate de verde şi roşu. Fără să mă gândesc prea mult, hotărăsc să fac popas la plajă. Mă întind pe nisipul cald până ce ating cu picioarele apa transparentă şi jucăuşă, ...

About

Customize this section to tell your visitors a little bit about your publication, writers, content, or something else entirely. Totally up to you.

Articole recente

Arhivă

Social

  1. GitHub
  2. Twitter
  3. Facebook