Suveranismul american, o creație a Chinei?
Doctrinele politice anglo-saxone se confruntă pentru prima dată după mai bine de două secole cu provocarea majoră a Asiei. „Noi, europenii, suntem mai buni în materie de știință decât chinezii, dar chinezii ne depășesc în materie de organizare socială”, spunea în mare Leibniz, cel care susținea vizionar în secolul XVIII că Rusia e o punte între Europa și China. Ei bine, organizarea socială chineză a ajuns atât de departe, încât aproape că nu mai contează nivelul ...
Secretul degenerării
Oricine a ajuns să respingă mitul raţionalist al “progresului” şi al interpretării istoriei ca o dezvoltare ...
Află mai multeCĂRŢILE ESTULUI ...
Dacă facem abstracţie de cele trei volume de proză scurtă din perioada sa onirică, apărute în România ...
Află mai multeUltimele articole de pe estica
Parazitismul financiar al Occidentului
Valentin Katasonov | 9 mai 2016 09:34
Banca Mondială a publicat ediția din 2016 a broșurii sale de Statistică internațională a datoriei. Raportul cuprinde 120 de țări care sunt considerate ca slabe sau cu venituri intermediare (țări IMT), după criteriile Băncii Mondiale. Sunt furnizate informații detaliate despre datoria externă a fiecăreia dintre aceste 120 de țări IMT. Între altele, aceste informații sunt adesea completate de date asupra investițiilor străine, ceea ce a permis evaluarea rolului jucat de ...Conversație cu Ultimul European
Pavel Ciorba | 8 mai 2016 01:26
Ce este cu adevărat Europa? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să arătăm anume temelia care a determinat ca Europa să se dezvolte, să fie superioară, să se impună şi în final să fie. Temelia Europei constă în sinteza dintre civilizaţia Greco-Romană şi Creştinism. În acest sens, cultura greacă a conceput Cosmosul, care exprimă superioritatea şi ierarhia ordinii preexistente a naturii, pe care societatea şi omul trebuie să o imite. Ideile Cosmosului ...Zeus și vacile lui iubite
Nicolae Georgescu | 6 mai 2016 12:31
În Stilistica limbii române, 1944, una dintre cele mai interesante cărţi ale lui Iorgu Iordan şi una dintre cărţile de înţelepciune ale culturii noastre, sunt discutate pe larg fapte de limbă ce implică participarea afectivă a vorbitorilor. Iorgu Iordan găseşte şi vocale lungi la Creangă (pe care, de altfel, îl va edita, dar mult după război, într-o ediţie critică ce a devenit, astăzi, de referinţă), şi cuvinte transcrise silabic de Caragiale, şi multe, foarte multe ...Bietul Marino! (II)
Grigore Traian Pop | 3 mai 2016 02:32
Peisajul publicisticii româneşti de după 1989 este dominat de unele mutaţii lingvistice asupra cărora semiologii, câţi vor mai fi rămas, nu insistă, poate şi întrucât fenomenul are o dialectică aparte. La lectura memoriilor lui Adrian Marino (veritabil roman autobiografic) alunecările de sens ale unor categorii precum „persoană”, „personaj”, „personalitate” nu pot fi explicate doar prin bruiajul limbajului, în contextul aşa-ziselor achiziţii lingvistice de ultimă ...Autoritate spirituală și putere temporală
Alain de Benoist | 21 aprilie 2016 04:06
Trei autori consideraţi drept reprezentanţi extraordinari ai gândirii tradiţionale şi-au îndreptat atenţia către aceeaşi întrebare doctrinară. În 1929, Rene Guénon a publicat o lucrare intitulată Autorité spirituelle et pouvoir temporal publicată de J. Vrin.[1] În acelaşi an, Julius Evola i-a răspuns cu un articol ce poartă acelaşi titlu, care a apărut în revista italiană Krur[2]. Finalmente, în 1942, Ananda K. Coomaraswamy a publicat un eseu care a abordat aceeaşi ...Bietul Marino! (I)
Grigore Traian Pop | 20 aprilie 2016 04:32
Este extrem de dificil să-ţi clarifici impresiile despre omul şi cărturarul Adrian Marino (refuză să accepte că ar fi literat, critic sau istoric literar şi e de-a dreptul scandalizat când e considerat eseist), după lectura masivului volum Viaţa unui om singur (Polirom, 2010), apărut postum, conform dorinţei testamentare a autorului. Afirm dintru-nceput că la lectură şi încă mult timp după aceea, admiraţia, revolta şi mila creştină se amestecă de-a valma. În ceea ce mă ...Un text despre înțelepciunea teologică a lui Petru Rareș
Theodor Codreanu | 18 aprilie 2016 14:05
Grigore Ureche aprecia astfel cele două domnii ale lui Petru Rareş (1483 – 1546): „cu adevărat era ficior lui Ştefan vodă cel Bun, că întru tot simăna tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, lucruri bune făcea, ţara şi moşiia sa ca un păstor bun o socotiia, judecată pre direptate făcea”. Modelul ilustrului său tată i-a diriguit comportamentul şi gândirea, chiar dacă nu s-a putut ridica până la măreţia istorică a lui Ştefan cel ...About
Customize this section to tell your visitors a little bit about your publication, writers, content, or something else entirely. Totally up to you.
Articole recente
-
Strategia națională de apărare: 40 de pagini de ...23 noiembrie 2025 13:07
Adrian Severin
-
Ce înseamnă a fi primar de capitală?23 noiembrie 2025 08:01
IlieBadescu
-
Se termină al doilea război mondial?21 noiembrie 2025 22:14
Cristi Pantelimon
-
Strategia națională de apărare: 40 de pagini de ...21 noiembrie 2025 12:50
Adrian Severin
-
Ciocnirea imperiilor în secolul XXI16 noiembrie 2025 16:41
Thomas Guenole