Mulțumim Chinei!
Întrebarea care se pune în legătură cu dezvăluirile ce vizează finanțările americane prin USAID în lume (de ce acum?) este mai importantă decât magnitudinea dezvăluirilor. În această materie, ceea ce se dezvăluie, se face cu un scop. Important este să vedem scopul acestor dezvăluiri și care va fi cursul evenimentelor geopolitice viitoare.
BRICS VERSUS SUA
Statele Unite au fost până ieri puterea care a dominat scena geopolitică globală. Realitatea este că, odată cu hotărârea Rusiei de a porni războiul împotriva extinderii NATO în Ucraina, precum și cu evenimentele care au însoțit această acțiune, anume sudarea definitivă a relațiilor geostrategice ruso-chineze și modificările de perspectivă geopolitică în zona Eurasiei, prin poziționarea Turciei, Iranului, Indiei etc., geopolitica planetară a luat un curs antiamerican din ce în ce mai pronunțat. BRICS este o amenințare reală și în creștere pentru SUA, care au două cărți importante în mână: armata SUA și dolarul. Capacitățile militare americane, impresionante, sunt vulnerabile în fața unor atacuri repetate și desfășurate pe fronturi extinse. Un război „mondial” în care SUA ar fi implicate în fața BRICS ar fi unul devastator tocmai pentru că, orice hartă am privi, constatăm că BRICS-ul este o realitate globală, iar SUA au rămas izolate în fosta lor „unicitate” ca putere globală. Practic, SUA sunt o superputere fără aliați, ceea ce le face extrem de vulnerabile. Dolarul este amenințat de politica pașilor mărunți ai BRICS în direcția „dedolarizării”, care se petrece lent, dar sigur, în așa măsură încât președintele Donald Trump a amenințat cu repercusiuni catastrofale țările care ar duce procesul dedolarizării la bun sfârșit. Într-adevăr, cel care cade de pe cel mai înalt podium riscă să se accidenteze cel mai grav. Este cazul SUA. În aceste momente, apar dramaticele schimbări de ordin interior, adevărate furtuni prin care SUA își schimbă complet profilul, trecând de la Republica Internaționalistă a democratului Joe Biden, în care cuvântul de ordine era, schimbând ceea ce este de schimbat, Revoluția Bolșevică Mondială a Progresismului, la statutul unui Imperiu Conservator, asemănător URSS-ului lui Stalin. De la Troțki-Soros la Stalin-Trump, America reface drumul „firesc” al tuturor marilor republici ale modernității: Republica Franceză a cunoscut faza napoleoniană, apoi Restaurația, Republica de la Weimar a cunoscut faza sovietelor, apoi revoluția naționalistă hitleristă, URSS-ul a împins la început ideea de revoluție planetară până la paroxism, apoi a revenit la consolidarea internă prin stalinism etc.
SUA se află acum în reculul de după marea expansiune globală a anilor 1990, când au ascultat melodia plăcută a „sfârșitului istoriei” pe care ar fi atins-o prin însuși destinul lor perfect hegelian. Acum, că istoria revine, în varianta asiatică, SUA sunt obligate, practic, la două mișcări.
Prima dintre ele este pur și simplu să se retragă. Retragerea din Afganistan a fost un semn. Vor urma și altele (deja se vorbește azi despre o posibilă retragere din Siria și, parțial, din Europa).
A doua mișcare este aceea de a lua chipul adversarului.
Deoarece au constatat că BRICS este o organizație din ce în ce mai atrăgătoare și, deoarece majoritatea statelor din BRICS aparțin Sudului global – în care noțiunea de „democrație” nu este conformă definițiilor date de Departamentul de Stat și de USAID, pentru care SUA plăteau schimbările de regim din lume –, americanii au hotărât că, pentru a deveni atrăgători la nivelul opiniei publice internaționale, trebuie să facă la rândul lor figură „iliberal-conservatoare”.
